Reteta pentru un an bun

- Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune, mandrie,ura, invidie, frica,irascibilitate si stress.
- Se imparte fiecare luna in 28 – 31 zile,dupa caz, astfel ca proviziile sa ajunga exact 1 an!
- Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca,1 parte liniste, 1 parte veselie si umor.
Se mai adauga 3 linguri optimism,1 lingurita toleranta, o priza de bun simt si … o picatura de speranta!
Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug!
Preparatul gata facut se impodobeste cu un buchetel de curaj si incredere in sine.
- Se serveste zilnic, cu bucurie, la o ceasca de cafea invioratoare si cu incredere inepuizabila in Dumnezeu!
Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este gratuita si se transmite liber,insotita de LA MULTI ANI !

De ce ti`e frica...?

Tie de ce ti-e frica? Te-ai intrebat vreodata? De ce ti-e frica cu-adevarat? De moarte sau de viata? De esec sau de succes? De noptile de singuratate sau de zilele de cautari febrile? De mine sau de tine? Nu te grabi sa raspunzi “de nimeni si de nimic” sau “hm, mie…pai doar de Dumnezeu”, pentru ca la momentul adevarului ai sa remarci ca nu e chiar asa de simplu. De ce mi-e frica mie?

Pai… Mie mi`e frica de multe...Mi`e frica de oamenii care incearca sa`mi faca rau,mi`e frica sa nu vina clipa in care sa fie tot timpul zi sau tot timpul noapte,mi`e frica sa ma trezesc intr-o dimineata si sa vad ca soarele nu mai apare,mi`e frica de singurate,mi`e frica de moarte ,mi`e frica de teste,teze,examene si alte chestii:)),mi`e frica sa nu raman corigenta la ceva:-ss si cel mai mult mi`e frica de Dumnezeu. :D...[de restu mai vorbim :))].

Viata ?

Cand plangem pe cineva cred ca defapt ne plangem pe noi insine.De ce? Pentru ca ne aduce aminte de faptul ca viata noastra este si ea finita.

Trebuie totusi sa ne gindim ca viata pe care o traim se datoreza mortii. Santem ca niste particule efemere, care imprumuta energie, traiesc o perioada scurta, dupa care trebuie sa cedeze energia primita.

Si nu numai atat. Corpul nostru are pe langa componenta materiala, are una spatiala si una temporala. Ca o consecinta nu putem trai vesnic, pentru ca nici chiar universul nu este vesnic.

O sa ziceti ca sint pesimista. Nu sunt. Cred ca natura, sau Dumnezeu, a ales sa traim o perioada scurta de timp pentru a fi capabili de a ne reproduce si de a creea de fiecare data un organism mai aproape de perfectiune. Pe o planeta pe care nu exista moarte nu va exista nici viata.

Ideea cea mai importanta este de a a lasa o urma. Daca nu putem fi noi capabili, atunci sa facem tot ce putem astfel incat urmasii nostrii sa o faca. Orice om de valoare din istoria planetei noastre, si-a bazat realizarile pe un lung sir de predecesori, care au reusit sa supravietuiasca si sa dea nastere unor altor specimene de valoare s.a.m.d. Hai deci sa ne bucuram pentru ce avem si sa privim cu optimism la viitor, pentru ca toti sintem urmasii unor stramosi care au trecut examenul selectiei naturale.

Bagajul Vietii..

Atunci când îţi începi viaţa ai în mână o valijoară.Pe măsură ce trec anii bagajul tău însă se măreşte...pentru că sunt multe lucruri pe care le aduni pe parcursul drumului tău crezând că sunt importante.

La un moment dat al drumului tău înţelegi însă că devine insuportabil să cari atâtea lucruri.Cântăresc prea mult.

Atunci poţi alege:

● să te aşezi pe marginea drumului aşteptând ca cineva să te ajute: ceea ce e destul de dificil.

Pentru că toţi ceilalaţi care vor trece pe acolo vor avea propriul lor bagaj.

Rişti astfel să îţi petreci tot restul vieţii aşteptând.

● sau poţi dimininua greutatea, eliminând ceea ce nu-ţi foloseşte.

Dar ce ar trebui aruncat?

Începe în primul rând să scoţi tot afară pentru ca să poţi vedea ce se ascunde acolo înăuntru: Prietenie - Iubire - Bunavointa - Tandrete - Generozitate - Bucurie - Simpatie -Speranta...Foarte bine!!! E suficient, dar e ciudat faptul că... nu sunt deloc grele!!! Însă ai şi altceva care cântăreşte destul de greu...Forţează-te să le scoţi afară...

Of, e mânia: vai, cât cântăreşte! Continuă să scoţi afară: neînţelegerile, teama, pesimismul,descurajarea aproape că te trage în jos şi te înăbuşă în această parte a valizei.Acum scoate afară cu toată puterea ta ceva ce era ascuns în bagaj: este un zâmbet care rămăsese pe fundul valizei.Mai scoate un zâmbet, şi încă unul, şi iată că la urmă iese fericirea...Pune din nou mâna în valiză şi aruncă tristeţea.Acum ar trebui să-ţi pui în bagaj răbdarea, pentru că se va arăta destul de necesară.Fă în aşa mod încât să pui şi: PUTEREA - SPERANŢA - CURAJUL - ENTUZIASMUL - ECHILIBRUL - RESPONSABILITATEA - TOLERANŢA - BUNA DISPOZIŢIE...Scoate şi orice fel de grijă, preocupare şi lasă-le la o parte.Te vei gândi după aceea ce trebuie să faci cu ele.

Bine. Acum bagajul tău e gata, îl poţi folosi din nou.

Nu uita să faci acţiunea aceasta de mai multe ori în viaţa ta pentru că drumul este foarte lung.

Dar tu tiai verificat bagajul? oare nu e prea greu......?

REVOLUTIONARA !!!

Adevarul e ca uneori lumea asta moderna nu prea e pe gustul meu si cu siguranta nici pe a multora dintre voi. Totul e cu susul in jos si fiecare eventiment penibil e scuzat printr-o formula verbala care vrea sa-l integreze in normalitate: “e modern”. Pai atunci detest modernul si tot ce tine de trendy in viziunea barbatilor a caror scop in viata e trasul la manivela si a femeilor, bombatul darurilor mamei naturii cu plastic si cauciuc. Sfidarea e cel mai promovat comportament, nu ne mai place ce ne place, ci ne place ce le place. Robotei magnifici, clovni de promenada si ce ne mai place sa zambim. Imbracati in culorile curcubeului ne prefacem ca sub picioare singurul asternut pus la dispozitia noastra e covorul rosu. Defilam ca niste zebre, bem apa de izvor de mii de euro si purtam piele rara de feline hranite cu paie si iarba fina. Nu mai e clovn cel care zambeste ci cel care se taie cu lama. Neintelesii se desfigureaza si mult prea intelesii se etaleaza. Cale de mijloc ioc. Traiasca extremele ca e dificil sa construiesti numitori comuni. Prima data cand am ascultat “nobody’s wife” de l Anouk…delirrr. Acum cateva zile am ascultat “modern world”…extaz. Vorba ei….iti pot repara corpul dar nu-ti pot astupa gaura din cap. Dar se poarta sa-ti arunci o palarie marca Armani sa nu se observe…incearca totusi sa nu deschizi gura sa nu vedem cu totii cata cavitate bucala afisezi .