Listen to your heart...

    Da, sunt dezamagita de cei din jurul meu, de persoane destul de apropiate…pe care asa le consider(am) eu…Nu vreau sa ma gandesc la asta, ma doare, din pacate…si din pacate sau nu, observ ca devin ceva mai “rece” (asa cum mi-a fost spus), poate putin mai puternica as spune eu…in fata celor care inconstient sau nu, ma fac sa sufar...Totul era bine inainte cand nu stiam de tot ce se petrece in jur,cand nu`mi pasa de nimeni,cand eram o fiinta mica care ma jucam mereu si nu stiam ce fel de oameni am in jur..Dar,cu timpul,am ajuns sa`mi dau seama ca pana si prietenii mai vechi la care tin sau mai bine zis tineam,ba chiar si cei noi, iti intorc spatele..si nu au curaj sa spuna adevarul.Nu au curaj sa spuna ceea ce simt cu adevarat sau sa`ti spuna in fata tot.

Cineva zicea de curand ca admira curajul meu de a-mi expune sentimentele pe acest “blog”…eu as spune ca este o lama cu doua taisuri…nu vei stii niciodata cand te poate lovi cineva…dar la fel de bine, nu stii cand se poate sa cunosti pe cineva atat de special incat sa iti schimbe viata.

    Imi cer scuze pentru unii din prieteni,care au avut curajul sa`mi zica orice,chiar daca unele lucruri au durut si le multumesc tututor,celor din ultima perioada...se stiu ei ;).