M-am trezit într-o zi întrebându-mă cine sunt… Ce caut aici… De unde vin… Şi încotro mă voi duce… Apoi m-am întrebat: dar oare de ce am venit? Sunt produsul unei întâmplări? Sunt consecinţa unei decizii dincolo de puterea mea de a înţelege? Sunt rezultatul propriei mele alegeri, atemporale? Întrebări… Întrebări… Întrebări… Dar răspunsurile, unde sunt?!
Ne trăim viaţa între IERI şi MÂINE. Arareori AZI şi extrem de rar… ACUM! Ne risipim într-un timp ireal, într-o lume ireală, îmbătându-ne şi minţindu-ne cât de real e totul. Şi, de fapt, nu e decât o imaginaţie… Imaginaţia propriei noastre lumi.
Singura realitate este IUBIREA. Pentru că iubirea e toată Creaţia. Iubirea unei molecule pentru alta… Iubirea unui bondar pentru o superbă floare… Iubirea unui bărbat pentru o femeie… Iubirea lui Dumnezeu pentru Fiul Său… Iubirea… neimpregnată cu “valorile” acestei lumi confuze…
Alergăm în stânga şi în dreapta, fugind de noi înşine. Ne e frică să ne oprim, că poate ne-am descoperi… Sau, ne-am redescoperi…
Cât de teamă ne e de noi înşine?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentarii