Întâlnire cu Dumnezeu

L-am căutat, chiar şi atunci când nu ştiam. Şi L-am găsit, atunci când nu mai credeam.

Întâlnirea cu Dumnezeu este o contopire cu întreg Universul, dincolo de barierele condiţiei umane. Întâlnirea cu Dumnezeu este o experienţă indescriptibilă. Este Totul. Este bucuria reîntoarcerii acasă, după o lungă călătorie pe nicăieri. Este hohotul de râs al reîntâlnirii şi lacrimile sufletului copleşit, într-o dulce contopire existenţială.

Oamenii se mint, dându-şi puterea de a decide, prin propia credinţă, dacă Dumnezeu există sau nu există. Se mint naiv, pentru că Dumnezeu este dincolo de ceea ce crede omul. E mai presus de toate.

Întâlnirea, Marea Întâlnire, este copleşitoare. Lacrimile îţi şiroiesc instantaneu. Nu de durere, nu de tristeţe, ci de bucuria lăuntrică a experienţei unice, a experienţei care-ţi transformă destinul de om. De copleşitoarea trăire a lui “ACUM ŞI AICI”, plenar, dincolo de limitele existenţei umane. Iar când Dumnezeu îţi şterge lacrimile, nimeni şi nimic nu-ţi mai poate influenţa Drumul.

Existenţa lui Dumnezeu nu se discută, ci se afirmă!

Dintr-o dată, Trecutul şi Viitorul s-au contopit în clipa unică a lui Acum. Tot Universul s-a contopit într-un atom. Şi prezenţa Sa m-a izbit drept în pieptul ce-mi tresălta incontrolabil. Lacrimi de bucurie îmi şiroiau pe obraz. Simţurile îmi înebuniseră. Şi, dintr-o dată, Marea Linişte m-a compleşit. Nu mai conta nimic, pentru că în afară de acea clipă nu mai era nimic. Atunci am înţeles ce înseamnă graţia divină. “Micul” dar al existenţei Sale. Cine îl primeşte, e cel mai fericit om.

Şi ce dacă sunt toţi împotriva mea? Mi-e suficient să-l am aliat pe Dumnezeu, şi-atunci voi fi întotdeauna învingătoare.