....

Uneori stau si ma gandesc de ce traiesc? Ar fi fost mai bine sa nu exist si sa nu stiu de nimic.Sa mor.Dar totusi,cand zic asta ma gandesc la acei copii care nu au vazut niciodata lumina zilei, care au cancer,care sunt bolnavi cu inima,care nu stau decat in spital si sufera sperand ca intr`o zi se vor face bine si se pot bucura de viata, care stau tot timpul intr`un carucior cu rotile si nu se pot juca,nu pot sari,nu pot merge la scoala.Sau care au boli ce nu se mai pot vindeca si de la care poti muri in orice clipa si ar da orice sa traiasca macar o zi..Cand ma gandesc la ei,simt ca imi trece un fior. Eu,care nu am nimic din ce am zis mai sus si imi doresc sa mor,iar ei care sunt cum sunt, nu`si doresc decat sa traiasca.[zburd de bine:))].

Multi care daca se cearta cu cineva, plang, iau note mici,tipa cineva la ei, se enerveaza,se despart de prieten sau altele, imediat zic: "Ce viata! M`am saturat sa traiesc,vreau sa mor!Nu merit asa ceva!" Dar,nu totul e roz. Nu e chiar asa. Fiecare trece prin momente dificile ca astea.Practic, asa e viata si cu bune si cu rele.Dumnezeu nu ne`a dat numai fericire,ne`a dat si tristete si suferinta [cum a suferit si El cand s`a rastignit pt.noi]. Chiar daca unii sunt buni,nu fac fapte rele dar totusi gresesc,ca fiecare om si tot nu sunt fericiti si tot ii loveste un necaz..Oricum,orice fapta se plateste dar toate la timpul lor.

Cu toate astea,trb. sa fim optimisti si sa ne gandim ca cineva,undeva,acolo sus ne iubeste si cand va fi momentul sa murim,vom muri din voia Lui. [daca se poate,daca nu..].